Interviu Bogdan Teodorescu


Publicat in 24.04.2012 in Jurnalul Național | sursa


Bogdan Teodorescu nu a mai aparut de ceva vreme pe sticla. A lucrat la noul lui roman, “Baieti aproape buni” pe care acum il lanseaza la Gaudeamus (a fost lansat la Gaudeamus). Motivul disparitiei sale si subiectul noului roman, mai jos…

De un an ati disparut de pe sticla. Cum se vede Romania din strainatate?

In octombrie 2009, am declarat public ca, dupa 6 decembrie, voi rari aparitiile publice indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale. Motivul acestei decizii porneste de la ritmul teribil pe care-l presupune munca de jurnalist, ritm care mie mi-a afectat mai multe proiecte profesionale si personale. Unul dintre aceste proiecte pe care astfel am reusit sa-l termin este chiar romanul “Baieti aproape buni.” Am trait 47 de ani in Romania, asa incat de oriunde o vad la fel. Din strainatate, diferit se vede viata in sine, oamenii sunt diferiti, atitudinea lor e diferita, realitatea ta comuna si banala este diferita. Nu mai buna, nu mai rea. Doar altfel…

Faceti va rog o paralela intre “Spada” si “Baieti aproape buni”. Sunt adevarurile spuse in cel de-al doilea roman cu mai putine jumatati de masura? Fac parte dintr-o serie? Ce au comun si ce nu?

”Spada” si “Baieti aproape buni” fac parte dintr-o trilogie romaneasca al carei ultim volum, “Profetul romanilor” se afla in stadiu de proiect. Probabil ma voi apuca de el in doi-trei ani. Cele doua romane au fost scrise la o diferenta de noua ani unul de celalalt. De aceea, difera si tonul si atmosfera si tipul de abordare epica. In acesti ani Romania s-a schimbat si eu am incercat sa surprind tocmai aceasta schimbare. Daca am vorbi de un vin am spune ca buchetul s-a consolidat si a capatat consistenta. Romania contemporana este mai solida, mai grea, mai aspra decat cea de acum zece ani. Au disparut naivitatile, au disparut naivii, regulile jocului s-au clarificat si jucatorii sunt deja profesionisti. Romanul acesta se refera la o Romanie diferita de cea la care se referea “Spada”. Dar daca ar fi sa privim cele doua romane din perspectiva istorica amandoua cuprind corect, sper eu, epoca la care se refera.

“Un roman exceptional” spune Augustin Buzura despre “Baieti aproape buni”. Nu imi aduc aminte ca dl Buzura sa fie deseori atat de apreciativ in declaratii… Cum s-a intamplat?

Domnul Augustin Buzura mi-a facut o neasteptata onoare scriind acest text. Cand am primit telefonul domniei sale si am auzit remarcile foarte pozitive la adresa cartii mele am fost si bucuros si uimit in acelasi timp. Din motive externe lumii literare, nu am avut foarte des parte de cronici la lucrarile mele. Am fost inconjurat cu o tacere distanta. De aceea, gestul marelui romancier Augustin Buzura m-a emotionat si mi-a dat si curaj pentru tot ceea ce intentionez sa scriu in continuare.

In fond de ce deseori fictiunea reprezinta o cale de a spune adevarul? Nu ne este suficient adevarul spus in buletinele de stiri. Sau vorbim despre adevar stiintific si adevar fictional?

”Baieti aproape buni” este o fictiune care se petrece in Romania contemporana. Povestile din carte sunt in foarte mare parte fictive. Personajele sunt in totalitate inventate. Ansamblul acestor fictiuni puse unele peste altele, eu sper ca este insa extrem de aproape de realitatea noastra cotidiana. Am crezut in permanenta in literatura, in romanul care abordeaza subiecte mari. M-au interesat foarte putin trairile individuale si am considerat ca sunt total neofertante trairile mele personale. Interactiunile sociale, rolul individului in istorie, motivele reale si motivele publice ale unei anumite actiuni care influenteaza viata unor comunitati intregi, adevarul oficial, minciuna oficiala, frica din spatele lor, mecanismele urii, tradarii, manipularii, resorturile celor ce conduc, amanuntele decisive, dialogurile celor puternici, monologurile lor – toate acestea sunt elemente pe care eu le consider interesante si despre care incerc sa scriu. Desigur e altceva decat un studiu bazat pe solide cercetari sociologice…

A existat si un alt titlu pentru roman (working title)?

Nu… Ideea de “baieti aproape buni – baieti aproape rai” a stat la baza acestui roman si a pornit dintr-o discutie pe care am purtat-o acum cativa ani cu doi consultanti politici, unul austriac si unul american, care lucrasera in Romania si care sesizasera, la fel ca personajul Desmond Carr din roman, trecerea permanenta a celor aflati in functii publice in Romania de la o idee la alta, de la un concept la altul, de la un aliat la altul, de la o ideologie la alta, de la un inamic la altul, fara ca nimeni sa-i penalizeze pentru asta. Morala, etica, logica, justitia sunt toate elemente negociabile si adaptabile situate undeva intre bine si rau, intr-o zona gri, gata oricand sa fie luate si mutate oriunde este nevoie.

Romanul este o poveste in poveste in poveste… Stilul volumului este inedit si inovator. Cum ati ajuns la el? Se simte experienta de povestitor din 54/24? V-a fost usor?

Volumul “54/24″, care este pana in prezent cea mai de succes carte a mea, a avut ca scop si testarea unei anumite oralitati a textului si a unei anumite capacitati de a restrange povestile la elementele lor esentiale, fara a pierde nici savoarea, nici culoarea, nici epicul lor. Am incercat ca prin povestile colaterale din “Baieti aproape buni” sa intind cat se poate de mult plasa naratiunii peste subiecte si teme din Romania contemporana care nu aveau cum sa intre in firul principal al textului, dar care, in final sunt definitorii si acoperitoare pentru peisajul campului de batalie.

Exista premisele ca vreuna dintre cartile dvs sa fie traduse si “exportate”?

Premise exista, editorul meu din Romania a depus si depune eforturi in aceasta directie si, daca totul merge bine, anul viitor voi avea Spada aparuta macar pe doua piete externe. Nu vreau sa spun mai mult, fiindca sunt superstitios. Am mai zis odata hop si a venit criza economica si multe lucruri care pareau certe nu au mai fost.

Poate e prematur..dar mai urmeaza ceva dupa “Baieti aproape buni”? Fictiune sau non fictiune?

Asa cum am mai povestit eu dezvolt in paralel mai multe proiecte. In zona de non-fiction am adunat un material consistent legat de chipul dusmanului colectiv in istoria umanitatii cu un studiu de caz pe Revolutia Franceza, voi scrie o noua carte de tip 54/24 pe care sper sa o termin in 2012, iar in spatiul fictiunii am un proiect indraznet si greu la care ma tot gandesc de mai bine de un an, un roman istorico-religios a carui actiune nu are nicio legatura cu Romania. Cam atat… Deocamdata.