O jumatate de secol este o varsta serioasa! Dar si un moment extrem de dificil sa gasesti un cadou potrivit. Asa ca eu vreau sa-i daruiesc lui Bogdan... o amintire, extrem de placuta si importanta pentru mine (sper ca si pentru el).

Imaginati-va ca, in urma cu cativa ani (nu conteaza exact cati), intr-un program extrem de incarcat, apar neasteptat 2 zile libere! Decid rapid sa fug cu Daciana sa vizitam Florenta si Pisa, sa ne bucuram de soare si frumusetile Toscanei. Nu singuri, ci alaturi de doi oameni speciali (Delia si Bogdan), cu care putem vorbi oricat de mult despre prieteni comuni si carti favorite, despre cruciade si mancaruri italienesti, rugby si politica, si mai ales despre calatorii in locuri fabuloase (cartea lui Bogdan "54/24" constituie o mare provocare pentru mine si Daciana). Zis si facut.

Mai greu este sa va imaginati ca in fata Turnului din Pisa a inceput din senin o ninsoare cum s-a mai vazut in Toscana doar in urma cu 50 de ani (cand se nastea Bogdan)! Si evident ca fenomenul a provocat o catastrofa totala pe autostrada Pisa - Firenze, iar primii 50 de kilometri la intoarcere i-am facut impreuna in cam 10 ore!!! Dupa care ne-am blocat total, cu perspectiva de a petrece cel putin o noapte in masinile inzapezite!

Eu am luat decizia (extrem de hazardata) de a parasi autostrada si a incerca sa gasim orice alte drumuri laturalnice spre hotel - era foarte probabil sa ne ratacim total in noapte si sa ne blocam definitiv in zapada, dar firea mea nu mi-a permis sa astept resemnat in masina o solutie de la altii, solutie indepartata si incerta! Bogdan a spus ca riscam, avem sanse mici de succes si mari sa ne trezim intr-o situatie chiar mai rea, dar are incredere sa mearga cu mine! Eu eram cu o masina frumoasa si sportiva (condamnata sa ramana imediat in zapada) - Bogdan cu o masina de teren cu caracteristici de tanc! Eu ramasesem fara benzina - Bogdan facuse plinul inainte de plecare! Eu ma bazam pe simtul orientarii si pe cunostintele mele de italiana - Bogdan avea un GPS care s-a dovedit imbatabil pe cele mai minuscule stradute!

Am abandonat masina mea si, cu jeepul lui cel fortos, dupa alte 5 ore de drum prin noapte si stradute blocate de zapada, am reusit sa ajungem la hotel - eu la volan si Bogdan - un copilot perfect (atent la drum, la cantitatea de benzina ramasa, la moralul Deliei si al Dacianei, la concentrarea mea dupa circa 15 ore de condus)! Si am admirat din fata semineului superba noapte toscana, mandri de noi ca am luptat si am reusit, ca nu ne-am dat batuti, ca nu ne-am multumit sa petrecem o noapte in masina, in frigul si zapada de pe autostrada (cum, de altfel, au facut mii de alti nefericiti prinsi in acea intemperie). Am simtit amandoi atunci ca, daca nu am fi fost impreuna, cu siguranta niciunul dintre noi nu avea curajul sa plece singur de pe autostrada; alegeam varianta simpla, sigura si rea - sa stam pasivi si sa asteptam sa rezolve altii, candva, problema noastra.

Stiu ca mica mea povestire suna ca o parabola destul de facila - dar nu e o fictiune! Bogdan stie ca e adevarul adevarat! Si ca ni s-a intamplat de mai multe ori, in alte locuri si in alte forme, poate mult mai importante. Si sunt sigur ca o sa ni se mai intample in aceasta noua jumatate de secol a vietii lui Bogdan!

Si pentru asta ii spun din inima lui Bogdan - "La multi ani"!

Victor Ponta