BOGDAN. PREFAŢĂ PENTRU EDIŢIA 50

Bogdan e o carte. Sigur că a scris sumedenie, dovadă a faptului că şi cărţile nasc pui vii, dar, dacă ştii să faci invocaţiile necesare, descoperi că autorul însuşi e un fel de bibliotecă în care găseşti mii de întâmplări reale sau fabulatorii, biografii miraculoase sau locuri cu poveşti bizare care se află peste mări şi ţări sau sunt tupilate neştiut, foarte aproape de tine.

L-am cunoscut cu multe lovituri de stat în urmă, pe vremea când bântuiam amândoi cenacluri şi când scriam pagini glorioase şi uitate pentru trupele de umor studenţesc. Dar primele capitole ale Cărţii Bogdan se născuseră deja, cam odată cu el. Pentru că a copilărit într-o familie aşezată dar într-un cartier periculos, a făcut cunoştiinţă repejor cu interlopii momentului, cu poveştile lor şoptite de-a lungul şi de-a latul străzilor înguste, cu biografiile unor inşi la care trage şi acum cu ochiul când scrie despre universuri de genul ăsta.

În perioada din urmă Bogdan a reuşit să piardă kilograme dar cunoscătorii ştiu că şi-a mărit an de an numărul de pagini cu poveşti despre lacuri magice din Africa, mâncăruri cu peşti din Mediterana sau vieţi româneşti incredibile, întinse de-a lungul mai multor războaie de tot felul. Spun pagini pentru că vorbesc despre o carte ca la carte, făcută din hârtie care miroase a tipar.

Poate credeţi că spun baliverne. Ei bine, Bogdan e atât de carte încât nu are o existenţă online, nu are cont de FB şi nici măcar adresă proprie de mail. Ce dovadă mai vreţi?

Petru Berteanu