Despre și lui Bogdan, cu tot dragul

Ceea ce m-a fascinat dintotdeauna la Bogdan Teodorescu este puterea argumentației. Ne cunoaștem de vreo treizeci de ani, din studenție, și în tot acest răstimp nu am încetat niciodată să-i admir capacitatea de persuasiune. Este suficient să-i arăți unde ai vrea să ajungi, nimic mai mult, de construcția drumului către respectiva țintă urmând a se ocupa el!

Eu cred că dobândirea unor astfel de însușiri ține și de moștenirea genetică, dar, în primul rând, vine din educație. În cazul lui Bogdan, mi s-a confirmat această convingere, sub ambele fațete, după mai mulți ani de la terminarea facultății, când am avut privilegiul să lucrez pentru o perioadă, la Ministerul Învățământului, cu tatăl său, eminentul profesor Vasile Teodorescu. Atunci mi-am explicat și am înțeles cui se datorează, în mare măsură, personalitatea prietenului meu din anii de facultate… Motiv pentru care și astăzi, după mai bine de douăzeci de ani, îi omagiez amintirea.

La rândul său, Bogdan Teodorescu este astăzi el însuși profesor, ba chiar – îndrăznesc să o spun și am convingerea că nu greșesc – Profesor, specialist atât în Comunicare, cât și în Politologie. Dar, dincolo de această vocație venită, după cum am constatat, din familie, Bogdan este și un scriitor de succes, în destinul literar al căruia cred cu toată convingerea. Sunt sigur că romanele sale, dar și cărțile de călătorie, vor consacra nu peste mult timp un scriitor foarte popular, pe al cărui talent mizez.

Așadar, Bogdan, sunt onorat că mă bucur de prietenia ta și, la cei cincizeci de ani, îți doresc să ai parte, în primul rând, de sănătate. Restul vine, și, cu siguranță, va veni și în continuare, de la sine… La Mulți Ani, din tot sufletul!

Lilian Zamfiroiu